şi noi stăm împreună.
Te iubesc. Doar atît
şi afară-i furtună.
Lîngă soba în care
focul pîlpîie stins,
Ne iubim peste seara
care-n ceruri a nins.
Suntem singuri, noi, singuri
şi e-atît de plăcut,
Te iubesc cu zăpada
ce ne-a fost început.
Ceaiul e prea fierbinte,
abureşte în noi,
Tu dă veste la lume
că suntem amîndoi.
Şi cum focul ni-i visul,
visu-i focul arzînd,
Cu privirile-n timpuri
tu îmi eşti foc şi gînd.
Afară e frig.
Vom rămîne-mpreună,
Ne iubim. Şi atît.
Şi afară-i furtună.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu