Prin timp pierdut
Văd doar trecut,
Şi ochii ni-i inundă, iarăşi, ploi.
Prin împliniri
Şi amintiri
Se vor sfîrşi poveştile în doi.
Ne mai minţim,
Ne mai iubim,
Ne mai iertăm sub norii luminoşi.
Şi-n tot cu tot
E doar complot,
Vom fi, prin veşnicie, mai frumoşi.
Îmi pare rău
Căci gîndul tău
S-a dezbinat treptat din doi în doi.
Şi tot privesc
Ce nimeresc
Şi văd că totuşi din senin cad ploi.
Un vechi cuvînt,
Atît de sfînt,
Ne-a zbuciumat prin tot ce-am împlinit.
Te rog mereu,
Pe Dumnezeu,
Cît încă vreau să jur ca te-am iubit.
Dar am un drum
Prin nori de fum,
Chiar îmi spuneai că sunt înfumurat.
Acum greşesc
Şi pedepsesc
Ce-a fost şi ce n-a fost adevărat.
Dar prea a fost adevărat
Ca să îţi spun că te-am uitat.
Prin cîte vesel spun că sunt,
Eu cel mai trist rămîn prin cînt.
Iar vorba plînge de durere,
“Adio” sau “La revedere”?
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu