P.
Te-am căutat visînd, în noapte
Şi te-am văzut în depărtări,
Şi se aud pierdute şoapte
Şi pleci şi tu şi pieri în zări.
I
Dar eu n-am vrut, să plec, nicicînd,
Şi-mi pare rău şi îmi dau lacrimi,
Eu doar iubire-ţi port în gînd,
De ce mă vrei trăind în patimi?
Cînd rătăcesc cu gînd timid
Prin norii mari ce mă tot cheamă
E un întins pustiu arid
Şi plîng oprelişte de seamă.
P.
Ascult cum vorba ta-mi ascunde
Fremătătorul adevăr
Şi cîntul nostru n-are unde
Să ne mai pună întrebări.
I.
Cînd am pornit pe drum am spus
Că nu-i putere să m-oprească
Dar am ajuns atît de sus,
Peste voinţa-mi omenească.
Doar gîndul tău înseamnă-acum
Un drum şi-o altă libertate,
Iubirea urmelor de scrum
E taina nopţilor furate.
P.
Bătătorindu-ne cărarea,
Să declinăm acum cuminţi
Din verbe ce-am uitat, uitarea,
Şi să plecăm, uitaţi, în munţi.
I.
Ce vrei să spui? Parcă prevăd,
În gînd ai numai despărţire,
Iar cum acum totu-i prăpăd,
Mă cheamă vechea amăgire.
În noaptea plină de fiori,
De e aşa rămîn tăcută,
Şi voi pleca la primii zori,
Să mă tot pierd, necunoscută.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu